Merg când pe o stradă, când pe alta și aud povești ghicite în trecere și sunete ce nu îmi spun nimic.
Merg pe stradă și nu mă gândesc la ceea ce aud.
Lipesc între ele fragmente cu sens, fără sens, metafore de trei cenți și ingrediente de rutină cotidiană.
Pe lîngă mine trece un tânăr, vorbește tare la telefonul mobil, " Cornelia te iubi păpușă mică".
Merg mai departe nepăsător pe stradă și asist neputincios la autoanchetarea ideilor mele.
A+R= LOVE.
P+L= INIMÃ.
N+M= IUBIRE FOREVER.



În plină zi pe stradă, doi tineri s-au încleștat într-o luptă violentă.
Se luau de gât reciproc, își împingeau bărbiile cu podurile palmelor.
În cele din urmă s-au prăbușit amândoi pe caldărâmul străzii.
Praful gri i-a împachetat în culoarea sa.
Fata care era cu ei și-a scos geaca și a început să lovească cu aceasta pe unul dintre cei doi.
Lovea cu putere și cu ura unei fecioare care a fost batjocorită.
Cei doi erau roșii la față și în timp ce gâfâiau, praful se ridica în serpentine înecând orice insectă zburătoare.
Fata continua să plesnească năpraznic cu geaca la întâmplare pe cei doi.
Tinerii s-au oprit brusc din bătaie și tot brusc s-au ridicat în picioare.
Amândoi se priveau dezolați la felul cum le arăta îmbrăcămintea.
În acel moment fata s-a întors și a plecat, târându-și geaca prin praful unei întâmplări cotidiene.
Cei doi tineri au plecat împreună în direcție opusă cu fata, strigându-și unul altuia cu voce tare cât de proști sunt.
În urma lor vânzătoarea de la magazin în fața căruia se desfășurase bătaia, a ieșit în stradă să ude și să măture.
Ștergând astfel orice urmă a evenimentului zilei care se lipise de trotuar.