Uitasem legământul acestei lumi
pecetluit cu sânge și tăcere.
De ieri uitasem că în curând, însumi
voi fi în neant, doar adiere.

Pași mărunți sunau prin timp,
profetic înșirați după mine.
Ȋmi măsurau clipa cu-n anotimp
abia trecându-l de furci caudine.

Valuri agitau viața aproape de mal
risipind foame nesătulă de moarte.
Ȋnotam, înotam sperând în normal
dar ziua se preschimba în noapte.

Cu vrednicie arunc năvodul prin lume
căutând o cârmă ca o providență,
prind însă cu el, nesfârșirea fără nume
și rostirea că, aici sunt flotantă.


28 august 2011