Păcălici.(glumețul)
The biter bit.

Pe vremea mea
cînd dinozauri încă mai pășteau
asemeni cîrdului de păsări domestice,
și ce mai dinozauri?!
Pășeau malțios prin curte,
pînă la friptura de duminică.

Eu mă războiam cu cocoșul cel mare
pentru că se certa cu cocoșul mic
din familia păsărilor mele pitice.
Nu puteau să trăiasă deloc în armonie.

Atunci ca să fiu fetiță cuminte
primeam cîte un joc civilizat de cărți
sau păpuși aduse de la Bucureștiul de-altădată
din vitrinile de pe Lipskani.

Regulile jocului de păcălici
le mai știu și pînă astăzi
Pentru mine pronunțarea era :The biter bit.
și eram foarte mîndră că pot pronunța rrrrrrrrrrul
tot așa de lung ca Radu Beligan.

Cele 33 de cărți ,16 perechi intrenaționale și un păcălici
le păstram bine ascunse.
problema era că nu găseam 2 sau 4 copii la țară
care să i se le dea voie de către părinți
să se joace jocuri care te duce pe gînduri la alte popoare
cu alte obiceiuri și porturi populare
decît cele tradiționale...văzute pe linia Arad –Brad.

Și aveau dreptate sătenii jocul de păcălici dorința
de-ai vedea pe acei oameni în persoană acele perechi
mă vor duce departe tot mai departe de țară.

astăzi cînd văd cîte jocuri distructive au copii
de la Exoadele Yu-Gi-Oh.
pînă la păpușile pshiotronice pentru cei mici și pentru adulți.
Chiar cred în „păcăliciul păcălit”