ia o halcă
din inima mea
și fugi
chiar dacă aș vrea

să nu asculți
să fugi pe drumuri neștiute
neprivite
să te ascunzi
și să mănânci cu vină
și durere
în chinurile facerii
pe sub umbre
cu buzele murdare
de pământ și de frunze

uneori uit cât de departe
am plecat și
cât de puțin îți scriu

am să șterg
pustiul meu cu nesiguranța ta temătoare
ca de fiecare dată
și între noi o să rămână
albă, curată
tăcerea

atât de închegat
dansul nostru
în punctul sfârtecat de cuie
înfipte cu
mâini reci și flămânde
nesfârșit

să nu mă atingi
lasă-mă să mă sting