miroase puternic a răsărită,
de parcă soarele transpiră
când pământul își schimbă lumina.
aici la hipodrom și șopârlele călăresc caii.
le vezi cum din fân înfloresc ca niște pete.
le vezi cum cad când nici nu te aștepți
de pe lustre. îmi pun o dorință
ca atunci când cade o stea.
sunt în genunchi, iar forfota rugăciunilor
mele miroase a tămâie.
n-am fost niciodată atât de implicat
în inima mea, dar acum văd cum în aer
caii nechează la iubirile ce duhnesc a nisip.
moartea în câmp deschis nu simte nimic.
așa, de dragul companiei
intră în gândurile mele
și se răsfață cu tăcerea. doar un cal
pe care îl cheamă Spiritus
galopează ceasul ursitoarelor. sunt nemuritor
în locul acesta în care soarele
puternic miroase a pământ.