nu-ți pierde vremea cu mine femeie
sunt un nisip din care faci castele

nu vezi că dorm mereu cu fața în sus
ca un mort
cineva îmi piaptănă barba în somn
și mă trezesc cu pletele-mpletite
ca de plecare spre o țară promisă
mă trezesc gătit ca de nuntă
în altă cămașă cu un cal alb la poartă
nu îmbrăca rochia de mireasă
las-o să zacă în rădăcinile ierbii
nu vezi că dorm mereu cu fața în sus
ca un mort
nu-ți pierde vemea cu mine femeie
iubirea nu există ea e doar când plângi

în afara de castanii din curtea liceului
nu mai am pe nimeni în orașul acesta