Încă o noapte de furiiozități.
Katia bîntuie în pagubă.
Degeaba o întrebăm de ce?
ea șuieră capriciosă
furioasa doamnă...
zmulgînd din rădăcinii
bradul de iarnă,
precum și arțarul din vecini

Acum e dimineață mohorîtă,
Iar vîntul și mai mult se întețește,
în uragan prefăcînduse va da navală
cam după ora prînzului spre seară.

Înod ghetuțele de vară, cu gîndul dus
La moș Niculai,cel bărbosul.
ce-o să-mi aducă,în fapt de seară?
Dar printre frunze vîntul a spus:
"Ce vei reuși să ți pe loc și să nu zboare
e darul meu de la mic cu mare"!