din buze roșii umeri mi se lasă
și mor

la poartă mă așteaptă un câine
mă descalț de iarbă
pornesc într-o călătorie
unde harta e ștearsă
mă opresc și plâng

din verde îmi ies degete
spre parc alerg - îmi întâmpin viața
de unde străzi nu sunt
de acolo începe drumul

s-a aprins lumina în regie

biletul de pe masă e un concert de primăvară
un pianist un papion lucios
gleznele sunt pentru privit îmi zice
umerii când ți se lasă înseamnă că mori
și pleacă