Iubiții mei copii-bătrâni
Iubiții mei bătrâni-copii
Nu mai aveți nimic în mâini
Unde-au plecat ai voștri fii?


Ce semn prevestitor de rele
V-a spus că într-o bună zi
În nopți fără luciri de stele
Veți fi mutați de-ai voștri fii?


Cu ochi curați de căprioară
Din ochii blânzi ați lăcrimat
Când ați văzut ultima oară
Casa din care v-au mutat.


Și nici nu ați avut pretenții
Voi ați avut numai dureri
Și nici nu pretindeați atenții
După atâtea lungi tăceri.


Vă mai aduceți voi aminte
Cum contemplați fulgii ce cad?
Pentru-ale voastre dureri sfinte
V-aduc o ramură de brad.


Și vă colind de dor de casă
Și vă colind de sărbători
Când pâinea rumenă pe masă
O mai simțiți doar din scrisori.


Eu vă colind în ierni cu stele
Sub geamul vostru stau și cânt
Acum, când mii de gânduri rele
Ați adunat de pe pământ.


Răsplata-a ce-ați făcut la toți
Pentru al vostru sfânt copil
Și pentru-ai voștri dragi nepoți
E-o condamnare la azil.


Ați suferit și v-a fost greu
Ca să le fie lor mai bine
Și-acum vă întrebați mereu
De ce le e cu voi rușine.


Să-nvețe-n scoli și-n facultăți
Voi ați muncit din greu, cu jale,
Și v-ați luptat cu greutăți
Și-acum vă stingeți prin spitale.


Și nu ar fi nimica greu
Sub soarele ce parcă-i stins
Dar voi îi veți iubi mereu
Bătrâni senini cu părul nins.


Și-așa vă stingeți prea curând
Povara-atâtor lungi dureri
Eu am venit cu-n singur gând
Să fiți mereu mai tari ca ieri.


Oameni bătrâni acum cărunți
Când cerul iernii se dezgheață
V-aduc colind de peste munți
Pentru a vă trezi la viață.


Chiar dacă astăzi li se pare
Că-i greu cu voi, că-i bine-aici
Doar voi ați fost puterea mare
Chiar dacă astăzi sunteți mici.


Copiii voștrii, necuminți
Să-nvețe de prin dicționare,
Că mai presus decât părinții
Nu poate fi nimic sub soare.


Și nu uitați, copii de piatră
Și să v-aduceți voi aminte
C-o să îmbătrâniți odată
Și i-ați veghea și la morminte.


Nu le-a rămas decât privirea
Ce umblă prin păduri și munți
Ei au uitat ce-i fericirea
Unui An Nou sau unei nunți.


Acum, când stelele coboară
Acum, când ninge liniștit
Eu vă aduc colind de seară
De dincolo de infinit.


Și peste geamul vostru nins
Colind pentru a voastră stea,
Să nu plecați de pe cuprins
Cât viața-n voi va lumina.


Și dacă fiii voștri uită
Că existați pe-acest pământ
Dă, Doamne, o ninsoare multă
Să ne îngroape pân'la gât...


Felicia Feldiorean
Munster - Germania