Am pus la licitație tot ce am:

Carnea mi-a cumpărat-o un săpunar.
A zis că face-un săpun calitate prima-ntîi!
Mă-ntreb la ce va servi:
Se va spăla înca unul pe mîini?
Ori își va-nălbi un altul obrajii?
Măcar unul de-și va curăța ochii de funingine...
Vor fi și din acei care se vor spăla pe cur...
Dar mă-mbată viziunea unei fecioare
În lăutoare
Ce-și pregătește corpul tînăr
pentru tainele nopții...

Oasele i-au revenit unui laborator.
Au zis ca sînt un specimen cît se poate
De ordinar și reprezentativ.
Bun de arătat la școală.
Material didactic.
Temă pentru acasă pentru școleri.
Au zis că am o rată normală a calciului
Și porozități regulate.
Dar nu au măsurat
(să fi uitat?)
Loviturile din coaste,
Rata frigului,
Volumul de frică,
Elasticitatea coloanei vertebrale...
Păcat...
Aș fi preferat să ajung un accesoriu la teatru.
Să ma țină un Hamlet
Și să-mi spună: „Poor Yorick, I knew him, Horatio”
Drept în găoace...
Ratat.

Pielea a fost vîndută unui tăbăcar.
A negociat dur.
A zis că-i vai și-amar de pielea mea.
A zis că nu dă nici trei parale pe pielea asta.
Că nu are tenul necesar.
Că-i demodată
Și nu corespunde standardelor europene...
Dar las-că bagă el niște chimicale,
Niște coloranți ceva
Și poate croiește vre-o pereche
De mănuși din ea.
Mi-aș fi dorit să ajung pe mîna unui taxidermist...
Dar, după cum au zis și acei de la laborator,
Am fost prea ordinar
Pentru a fi împăiat...
Păcat...

-----------------------------------------

Doar dorul meu nu a găsit cumpărător...
Au zis că-i prea mare,
Prea greu de transportat,
Prea greu de calibrat,
Prea greu de-mpachetat...

Așa și am rămas:
Fără piele, fără carne și fără oase.
Doar Dor.
DOR CURAT.