Și resemnarea e o artă
când poți s-o faci cu fruntea ridicată
și cand mă vei mai vedea iar tristă
gândește-te că sunt doar o artistă

și lacrimile chiar pot fi pasteluri
și nepăsarea ta, fine peneluri
cu care-n pânze negre zugrăvesc
un abandon trist, dar firesc

și uite ce tablou frumos răsare
dintr-o-ncăpățânare și o nepăsare
și ce culori măiastre-au desenat
a mea capitulare și al tău păcat