agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ muÈ™cătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-03 | |
Îți bat la ușă, ești acasă ?
Tot bat de nu mai știu cât timp ! Cobor să te mai strig din stradă, Geamul închis lucește stins. Abandonez și mă retrag, Mă voi intoarce iarăși mâine. În drum spre casă, într-un gang, Mă ia la întrebări un câine. Și-a fixat ochii într-ai mei Și horcăie isterizat. Arunc un ochi la colții săi... Mă-ntreb cum de l-oi fi lezat ? Îmi dă târcoale, nu mă lasă. Eu vreau să trec, atâta tot. Dacă știam îmi luam de-acasă Niște salam sau poate-un os. Dar mă cam satur de teroarea În care sunt ținut de javră. Simt o revoltă, întorc foaia Și mai încolo văd o piatră. M-aplec, o iau și-i simt puterea. E grea și rece-n pumnul meu. Þintesc, arunc și-i simt durerea Schelălăită-ntr-un ecou. Încă-l urăsc și-o-njurătură Îmi sâsâie în urma lui. Scârbă de javră corcitură, Orașul meu sau codrul lui ? Când ies din gang iar la lumină Îl văd ferit dup-un copac. Cu ochii săi cruzi de jivină Parcă ar fi un pui de drac. Nu fuge dar nici nu mai vine. Când trec îmi pare ignorant Și dacă nu l-aș ști mai bine L-aș lua drept câinele savant. Mai stau în parc, m-așez pe-o bancă Și mă gândesc la tine iar. Inspir fum greu dintr-o țigare. Mă uit pe jos, văd un ziar. În el e-un chip ce mă intrigă, Îmi pare-a semăna cu tine. Să îl ridic așa, pe fugă, Nu vreau, e lume, mi-e rușine. Aș vrea ca să mă uit mai bine Apoi renunț, ce mai contează Căci parcă te-am văzut pe tine Și ieri, în cercuri mai cu vază... Aș vrea ca să te pot uita, Să-mi treacă vremea fără tine, Să n-am nevoie-n preajma mea De mângâierile-ți feline. M-am săturat să te zăresc Cum stai la braț cu orișicine Dar n-am știut cum să te cresc Să stai tot timpul și cu mine. Unii te au, alții te pierd Apoi ei iarăși te câștigă Iar tu ești pururea dezmierd Și-n lipsa-ți viața-i de obidă. Obidă spun ? Ah, nici atât Ci doar un șir de încercări Lovite de prea rece vânt Și înecate-n negre mări. Castele de nisip sub soare, Căderi lugubre în neant, Ploaie de foc mistuitoare, Decepții prinse-n sadic lanț. De ce nu ești aici, cu mine ? Întreb retoric, răspuns am... De ce așa ? să-ntreb mai bine, De ce m-am copt pe putred ram ? Dar te voi căuta și mâine... Sau săptămana asta, jur. Și dacă iar mai dau de câine O să-l cinstesc cu-n șut ...mai dur.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate