când pe obrazul tău plouă fierbinte
nu-ți mai vânez respirația
ochii tăi sting în noapte vibrația
zeilor ce urcă din inimă-n minte

mă răsucesc în tulpini lângă marea
pe care vântul se teme s-o tulbure
din ce miez de umbră vine chemarea
frunza din palatul velar să te bucure

parcă e mai cald parcă e mai rece
destinul prin zile de plumb se petrece
ivind din crisalide îngeri de-mprumut

cineva ni s-a rătăcit printre gânduri
și ne mână pașii spre alt azimut
ca pe turmele ce-și pasc moartea pe câmpuri