Graham Clifford
1. De ce se simte un poet responsabil pentru ‘destinul’ poeziei sale? O poezie se poate bucura de un success fantastic imediat, pe când o alta îl poate afla peste ani și ani (dacă nu chiar decenii sau secole).
Chiar mă simt responsabil pentru poeziile mele, în sensul că, dacă sunt expuse publicului, trebuie să fie bine făcute și gândite cu grijă. Nu îmi doresc ca la o analiză mai atentă să fie ‘daramate’, sau, din cauza meșteșugirii necorespunzătoare, să se abată de la scopul lor: responsabilitatea se referă la acel impuls inițial de a scie și de a comunica, la a fi fidel poemului așa cum sugerează însăși crearea sa. Și da, unele poeme par să se închege foarte repede și să pară ‘intregi’, caz în care pot fi considerate “reușite”.

2. Este abilitatea de a scrie poezie una care se formează?
Totul se rezumă la sensul lui “a forma”. Îmi place să cred că punerea în contact cu arta—auzind, văzând, experimentand—te schimbă; te face să fi conștient de lucruri pe care nu le știai înainte, sau îți aduce aminte de ceva ce uitaseși. Asta înseamnă formare? Ar putea fi văzută și așa. Totuși, trebuie? Nu. Te poate emoționa, sau te poate amuza. Te poate irita. Sau te poate provoca. Cu toate acestea poezia trebuie să facă ceva. Trebuie să-ți creeze o legătură cu cititorul. Ca să îl parafrazez pe Dikinson, ar trebui să te dea în vileag din prima clipă. Sau să sfarme gheata lui Kafka.

3. Trebuie poetul format?
Este poetul responsabil de formare? Cu siguranță că există mari poeți care sunt și academicieni și care și predau. Dar este formarea poetului obligatorie? Este sănătos să cochetezi cu poezia și poetică. Se poate un poet sustarge de la asta? Poeta Americană Kay Ryan vorbește despre nevoia metaforica de a merge în proproia direcție. Înțeleg prin asta că a avut nevoie de mult timp personal pentru a-și forma estetică proprie, pentru a și-o însuși și pentru a o lustrui. Apreciez foarte mult aceata viziune. Simplul fapt de a fi poet poate fi un act formator. Dar caracterul poeților este la fel de variat că cel al restului reprezentanților rasei umane.
4. Aveți vreo poezie care v-a frapat prin felul în care a ajuns să se desfășoare?

Câteodată sunt surprins de modul în care se desfășoară o poezie, de cum se răstoarnă de la primul vers asemeni unei scări de frânghie. După aceasta s-ar putea să aibă nevoie de retușare, dar momentele acelea sunt speciale. Dar trebuie ținut seama de faptul că toată munca, toate notele uitate, toate mâzgălelile, sunt precursoare ale acelor momente fericite. Așadar, în spatele acestor dezvăluiri, se clădește adevăratul entuziasm. Și în mod similar există poezii care trebuiesc ajustate de-a lungul anilor. Un calup mare de text pote conține esența simplă a poeziei care dăinuie, pe măsură ce restul cuvintelor se degradează, lăsând în urma ceea ce trebuie scris.

5. Se scriu poeziile singure?
Poemele sunt asemenea unor rețele sinaptice realizate în absența intimității unui craniu. Sunt impulsuri, gânduri care necesită o formă. Poetul scrie și citește ceea ce a fost scris. Poate părea neobișnuit sau deranjant sau să sugereze altceva. Între poezie și poet există o mișcare oscilantă. Este ca un joc a cărui finalitate este să scoată din poet ceva mai bun decât ar fi crezut el vreodată. Poetul știe că are ceva de spus și are nevoie ca poezia să o facă pentru el.

6. Sunteți și profesor și poet. Care dintre cele două va place mai mult? Care dintre cele două se pliază mai bine pe personalitatea dumneavoastră?

Aveam nevoie să le fac pe amândouă, simultan: poezia și predatul. Mi-am dat seama că profesia mea (aceea de professor) îmi hrănește artă. Ca și asistent de director nu numai că predau, dar și supraveghez bunul mers al unei școli mari, la nivel strategic. Am avut mult de câștigat de pe urma faptului că sunt implicat într-o instituție la acest nivel. În momentul de față, trăim schimbări significante la nivel social, pe plan global și național, și lucrând în educație chiar simt asta. Și pentru asta, sunt recunoscător carierei mele. Dar poezia și scrisul mă reprezintă. Acum, înainte să mi se publice cartea și cu doi copii de întreținut voi continua să mai fiu asistent de director pentru ceva vreme. Au existat mulți poeți care au lucrat full time și au avut cariere poetice minunate—Wallace Stevens, Kay Ryan, O’Driscoll—și care s-au bazat pe experintele lor, sau le-au folosit pentru a-și hrăni carierele de poeți. Dar eu văd toate acestea din prisma unui poet care mă aflu. Fiecare experiență poate fi transformată într-o poezie, și așa trebuie să fie.

7. Cât de importantă este pentru dumneavoastră traducerea poeziilor dumneavoatra în romană?
Este extrem de important că poeziile mele să fie traduse în romană. Faptul că pot comunica cu domniile voastre, datorită poeziei, mă face să mă simt foarte mândru și mă încântă. Gândul că poeziile pe care le-am scris pe laptop în cămăruța mea din Londra ar putea fi citite în România și—sper—sa poată crea conxiuni, este un test important și o mare șansă. Citesc foarte mult, și majotitatea poeților mei preferați îmi sunt cunoscuți doar din traduceri. Traducerea este atât o știință cât și o artă, și este fantastic de importantă. Acum îl citesc pe Tadeusz Rozewicz, poetul polonez, în traducerea lui Adam Czerniawski. Și știu că ceea ce savurez eu acum este atât rezultatul muncii poetului, cât și a traducătorului.