Nu-mi lăsa de-o parte anii care te-au primit în ei,
Când strângeai singurătatea lângă pieptul tău rănit
Și ți-au pus cununi pe frunte, întrebându-te ce vrei
De la viață și-al meu suflet, unde-atunci ai poposit.

Lasă-ți gândul lângă tâmplă, nins de iernile ce vin
Viscolind iubiri și vise, prin pădurea desfrunzită
Și-amintește-ți că, prin anii ce-au rămas fără destin,
Ai trecut ținând în brațe clipa-n care-ai fost găsită.

Treptele ce duc la templul viselor din nopți târzii,
Le-am urcat strivind tăcerea, în lucirile de stele
Și tu vrei să-mi alungi anii ce sperau ca-i să le fii,
O minune printre gânduri, o-mplinire-n vremuri grele.

M-ai răpit, m-ai dat uitării și din nicio amintire,
N-ai lăsat prin anotimpuri, n-ai trimis spre viitor
O cărare să ne-ntoarcă, lângă tot ce-a fost iubire
Și te-ai dus spre depărtare, chip frumos, nepăsător.