În dinții tăi, câine, mi-am văzut chipul
Scofâlcit, sfâșâiat de el însuși –
Puțin mai în spate, luna
Înnegrită pe sub pleoape, plânsă, mirosindă-a
Lumină.

În cerul gurii tale, câine, drumurile pe care le-am
Bătătorit, târșâit, drumuri ale oaselor –
Puțin mai în față, mama
Așteptându-mă sub caisul de la Poarta
Raiului.

Pe limba ta, câine, poeziile mele
Șterse, necitite, nescrise –
Puțin mai în stânga, mesenii
Așteptând ca la priveghi să mai recit un
Vers.

În urletul tău, câine, urletul meu
Stins.