nu suntem chiar atât de importanți
de capitali
încât să putem lua în serios
sentimentul iminenței sfârșitului lumii
un lux care dealtfel încearcă
pe oricine călătorește
crezând cu aceeași tărie în dedublare
ca și în sine însuși

până și filtrul acesta performant de cafea
italian
demonstrează că se merge înainte
cu o încăpățânare orgolioasă
care a aruncat la gunoi de-acum
ibricul afumat al mamei
cu inconfundabilele lui arome cu tot
pavoazând trecutul cu alte miresme și gesturi
cu tot mai îndepărtate chipuri
chiar dacă uneori Racul
pare să fi rămas singura zodie
impunand ca totul să se citească pe dos

doi pui ca de leopard
au apărut de nicăieri în priviri
jucandu-și liniile elegant acolo fără nici o grijă
ca într-o savană atotcuprinzătoare
și deplină
amintind încă odată că
sentimentul acesta de iminență
a sfârșitului lumii
nu este decât o rătăcire
nimic altceva
că teama de leu ori de hiene
nu poate să închidă orizonturile
atâta vreme cât dinspre soare
vin încă semne de bunăvoință
că nu suntem chiar atât de importanți
pe cât suntem de tentați să credem
că în atâția alți ochi
suntem pesemne mult mai neamuri
cu atâtea altele
decât binevoim să credem

sentimentul acesta al iminenței sfârșitului lumii
este de fapt o boală inventată
de care ni se pare doar că suferim
cred
un fel de răzbunare a celor care
sigur înțeleg mai bine lumea
cu modestia lor nemijlocită și neprefăcută
cu tot