Suflet făr-de trup,
din ce lume te vei întoarce,
ca-n clipă sfințită,
să mă iei sub aripă?
În secera lunii,
taina-ți dezvălui
și șoapta-ți îmi spune
c-acela e drumul.
Și barca și banul,
m-așteaptă la capăt.
Ce apă adâncă,
ce suflu mă soarbe,
pe frunte am încă
o adiere de miez de noapte.