Parcă ieri ședeam în fața bradului
ȘI-l admiram, știind că nu mă voi mai întâlni
Cu el până la anul.
Simțeam că e un zeu de care trebuie să mă bucur
Până la extaz, căci nu stă prea mult la noi.
Era împodobit sărac, și crengile rare îi erau aproape goale,
Iar atunci când erau pline, erau împodobite cu bomboanele
Din care nu aveam voie să gust până nu murea bradul,
Iar atunci când venea clipa gustatului,
Nu prea mai aveau gust.
La baza lui puneam portocale lovite,
Ce aveau vânătăi.
Mirosea atât de bine în casă a portocale și brad,
Încât cu greu mă mai desprindeam de lângă sobă,
Ca să plec la colindat,
Iar atunci când mă întorceam,
Găseam mirosul de brad, amestecat cu izul cozonacului
făcut de bunica.
Acum de brad îmi e dor, căci plasticul nu are miros.
Și de portocalele lovite îmi e dor,căci astea de seră
Nu au vânătăi.
Îmi e dor și de sobă, și de colindat.
Îmi e dor cozonacul făcut în casă,
Și poate cel mai dor îmi e de bunica,
Pentru că bunica purta chipul Crăciunului adevărat.