nu se pune problema
ne ducem noi la ei în sfânta sfintelor
îi scoatem din sâhlele alea
îi hăituim și apoi...


nu este altceva
decât un tunet denaturat
pădurea se înfiorează de oroare
reculul care îți lovește umărul
obrazul sufletul
vine ca un fel de palmă de pumn
de protest
de tardivă opreliște de nu știi unde
nicicum dinafară


și acest simulacru de fulger
care face o demonstrație
despre ucigașa fantezie a materiei
de atunci când se lasă să cadă
în capcana unor sentimente
cât se poate de nesăbuite
de omenești...

se aud câinii lătrând dezlănțuit aiurea
undeva în locul acela unde
de când lumea
o linie nevăzută desparte viața de moarte
în vreme ce fiara trece cu o supremă demnitate
dincolo
împungând cerul cu colțul ei luminos
în care stă înfipt un soare
care își declină personalitatea


...de care te leagă
de care te desparte o dâră de sânge
lăsându-te tăcerii acesteia palide
care colcăie ca de niște viermi
de tot felul de întrebări
din capul locului fără răspuns

nici măcar nu îți este foame
și nu e mai nimic de capul tău
între atâtea...