agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-10 | |
E povestea celor care
Neștiind, se pierd și uită Că nimic mai mult nu doare Decât iubirea cea perdută Și nimic nu e mai trist Decât mireasa ta să moară Iar tu,uitat și părăsit Să-i porți iubirea ca povară Iar povestea aceasta tristă Cu doi copii, ce se iubeau, începe Și cu vise multe , neîmplinite Când pe ei moartea îi desparte Fata, în chin și durere cumplită Cu vorbele stinse, și lacrimi vărsate În ultima clipă, de moarte atinsă Astfel, iubitului ei îi vorbește - Nu plânge dragul meu Te rog, nu mai plânge Căci mă faci să plâng și eu Când văd cum viața mea se stinge Poate ne-am iubit prea mult Și am fost atât de fericiți Așa că poate soarta nu a vrut Împreună să trăim, și să fim nedespărțiți Te-am iubit atât de mult Și îmi pare rău că mor Căci te las singur pe pământ Să porți mereu în suflet , al meu dor Te iubesc, dragul meu,și acum Când zac aici, pe al morții pat Și tot ce am visat se preface în scrum Când azi te văd, plângând, trist, și îngândurat Nu mai plânge, iubite,terog Măcar azi nu fi atât de trist Aș vrea să trăiesc, dar nu mai pot Soarta ce mi-e scrisă, să o schimb Cât prin viață am trecut Am fost atât de fericiți Dar soarta, în față ni s-a pus Și pe noi doi ne-a despărțit - Ști că nu pot iubita mea Nu pot azi, să nu plâng Mi-aș da viața, de-aș putea O veșnicie, în brațe să te strâng Te iubesc atât de mult Și te voi iubi mereu O veșnicie, voi păstra în gând Tot ce pentru mine, înseamnă Azi, numele tău De ce soarta a fost atât de nemiloasă ? Pentru dragostea ce ne-a purtat în fericire De ce mă părăsești iubire ? De ce nu vi acasă ? Dacă e Iisus în cer De ce e așa de crud ? Încât mă lasă să te pierd Și apoi să rămân singur pe acest pământ Nu înțeleg acum, de ce mă părăsești ? Ști cât te iubesc, și tu mă iubești Aș vrea acum să mor și eu Căci în lumea asta nu pot exista Fără, dulcele, sărutul tău Fără chipul și privirea ta Aș vrea să mor și eu lângă tine Pe acest ultim drum Ca în viața ce vine Împreună, să ne regăsim - Te rog, nu face aceasta iubite Nu-ți distruge anii Ce ți-au fost scriși în viață Căci destinul tău merge înainte Tu poți încă, să mai visezi Încă mai ai speranță Ce speranță mai poate fi aceasta Ști că fără tine, n-are nici un sens, viața Fără prezența ta, și soarele dispare Iar inima mea, în chinuri grele moare Câte planuri, ne-am făcut Și câte vise aveam împreună Căci focul fericirii, mereu ne-a cuprins Și ne-a scăpat de ploi, ger, și furtună Iar viața ne era un joc Și eram atât de fericiți Dar nu a fost să avem noroc Să fim mereu, nedespărțiți - Poate așa ne este scris Ca pe acest pământ Să mor cu sufletul rănit Iar tu să vi să plângi mereu Pe al meu mormânt Iar povestea aceasta se încheie cu un gând Ca voi toți să știți să prețuiți Tot ce înseamnă cuvântul iubire pe acest pământ Mereu vor fi oameni Ce vor pierde iubiri Și cu lacrimi și vise Vor șterge amintiri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate