îți ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruțe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva ființe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se burdușește ca să ne strângă într-un singur loc
sub un clopot de cer se zbat norii
o luăm pe strada liniștii
nu știm ce să ne mai spunem
lipim pământul cu sentimente
de-o veșnicie

(24 ian. 2012)