AÈ™ irosi ore, zile, ani, aÈ™ irosi o eternitate
Doar să o știu mereu în preajma mea
M-aș îneca de-a pururi în singurătate
Stând și privindu-i ochii parcă de catifea
Printre strofe aș pierde-o într-o rimă
Ea ar fi versul și eu ecoul din surdină
Mi-aș imagina că mă prinde de mână
Și se deschide în fața mea precum un crin
I-aș contempla pielea prea albă și prea fină
Când s-ar întinde dezgolită pe cuvertura din satin
M-aș îneca în trupul ei precum se îneacă soarele în mare
Simțindu-i porii pieli tremurându-i ființă
Într-o secundă i-aș cobora întrega lume la picioare
Ea mi-ar fi tentația iar eu i-aș fi dorința
Și s-ar scălda în trupul ca-ntr-un rău rece
Otrăvindu-mă cu buzele prea dulci, sofisticate
Mințindu-mă că timpul se oprește-n loc și nu mai trece
Că vom rămâne sechestrați în aceea noapte
Ca și o valvă m-ar omora cu dânsul ei provocator
Iar eu voi mereu gata să mor

Cu ochii mari m-ar dobora dintr-o privire
Unduindu-și corpul și eu pierzându-mă-n mișcarea ei
Ea ar fi urmă și eu aș fi pământul
Simțind cum trece peste mine cu pași grei
AÈ™ irosi tot timpul meu din lume
Doar să îi simt atingerea topindu-mi trupul gol
În timp ce își pierde mireasmă-n așternuturi
Și-mi fură spiritul lăsându-mă pustiu dar plin de dor
Și părul ei, zâmbetul ei și toată ființa
Cu trupul ei perfect proporționat
Cu ochii ei ce îi trădează duioșia ascunzându-i forța
Cand cu privirea ea poate să învingă cerul, eu n-am să pot nicicând
Ea e FEMEIE și eu sunt doar bărbat...