plenitudinea cuvântului nu mai are sens...
faptele sunt pe cale de/a fii consumate și consecvențele sunt incomensurabile mă refer la nota de plată în alb pentru organizația locatarilor.

este de un alb obositor peste tot.
vântul sa potolit lasând în urmă pe ici pe colo pete negre,
imaginile îți oferă o priveliște de decor cu acelor englezești covore dalmațiene.

pentru cinci centimtri de zapadă se face atâta tărăboi cu mașinile de salubritate și lopețile manuale care vrei nu vrei te transformă întrun pachet de mingi yoyo să le urmărești prin geam și oricât te/ai strădui să nu/ți pese parcă stai pe un resor de circ, sus/jos,sus/jos.

filele albe ale unei cărți pe care o citești se preface una cu privirile pe lalele albe de sezon din vaza cu florii.

o distragere totală gata să preiei orice fel de activitate numai să nu stai pironit în casă la caldură și să te prefaci întrun bulgăre sedentar pentru tot restul iernii care nu se lasă vorbită de rău ori și/a dat demisia și acum se pregătește voinicește să coboáre la /10/35 de grade.
uite deci că iarna a sosit totuși, doar cu o întârziere de trei luni.

mai rămâne o întrebare oare și vara se va comporta la fel?
sânzienele și floriile de rusalii vor mai apare?

salvează oare aparențele cu hibrizii de import, compromisul omului modernist
Va mai înflorii floarea tradiților locale...