mi-am ridicat de două ori spre cer privirea
și-am căutat acolo sus un nou avânt
eram atunci pornit înspre iubire
și tot ce-n jurul meu părea frumos
eu nu vedeam căci ochii mei erau întinși spre ea
femeia ce-am zis că va fi singura
și eu pe veci a ei voi fi

eram atunci nebun de fericire
și așa am rămas până te-am întâlnit
demon cu surâs de înger
ce-ai pus în mine întregul Armaghedon
am uitat de cer
am uitat de îngeri
am uitat de ea
și doar tu ispita vieții mele
pășeai solemn prin ochiii mei de sânge
nu-mi cunoșteam nici trupul
nu-mi cunoșteam nici firea
eram un alt om Adam-ul izgonit

și chiar de el îmi spuse în fiecare seară
că îmi voi pierde trupul în păcat
eu nu ascultam atunci nici glas din cer nici îngeri
ci doar vocea ta de miere cu sâsâit de șarpe

mi-am întis o mână și ți-am atins focul
și ars am fost și semn de fiară mi-am înscis pe ea
și am rămas înfierat precum o curvă sau vrăjitoare
din timpurile trecute

cu suflet și trup am părăsit pământul
să te caut în infernul din adânc
precum demult trecut-a Heracles după Cerberus
dar eu nu te-am putut stăpâni
eu am rămas acolo de tine stăpânit
și greu apasă acum mustrarea lui
și rău mă arde focul iubirii ce ți-o port
dar și mai rău mă doare privirea ei timită
nu o mai pot privi de-atunci în ochi
iar zâmbetul ei cald îmi pare fulger
și vocea ei divină e tunet pentru mine
ce-am făcut de ce mi-ai apărut în drum
mai bine ar fi murit mama înainte de a mă naște
atunci mai în câștig ar fi fost cerul
și ea ar fi avut o mult mai frumoasă iubire