e o mirare în mîini și una în tălpi
în ochi o mirare și-n încovoierea spatelui
o picătură sărată speranța se prelinge spre buze
e un zîmbet de neînțelegere
e un zîmbet de acceptare
palmele se freacă lent apoi se acoperă fața
astfel mai bine încordarea accede spre cord
nu se aude tic-tacul ceasului de perete
decît rareori
și asta de la zgomote mai brutale
unu și cu unu
matematica mușcă asimetric gîndirea
picăturile sînt pe alte planete
băltesc întrebările
și nimeni nu le pune acolo
unde mirarea nu are formă bipedă