Neam din neamul meu n-a știut să facă cafea…

Lista băuturilor buneilor mei: apă de la fîntîna lui Niculae, apă de la fîntîna lui Fuior, apă de la șleah, lapte, lapte acru, chișleag, zer, compot, chisăliță, moare, ceai din mentă rece, ceai din romaniță, must, vin, rachiu…

Nu, cafea nu era.
Nici nu i-am auzit vorbind despre cafea vreo dată.
Poate cîndva în altă viață.
Poate cîndva în tinerețile fără de moarte.
Înainte de începutul vremurilor…

Neam din neamul meu n-a știut să facă cafea…

Lista băuturilor părinților mei : apă de la fîntînă, apă «minerală», lapte, chefir, compot, limonadă «Frigușor», «Tarhun» sau «Diușes», ceai din tei, ceai din romaniță, ceai «gruzinski», kvas, suc de mere în borcane de 3L, suc de mesteacăn (aceeași volumetrie), bere «Zhiguliovskoe», votkă, șampanie «Sovetskoe», Cognac «Barza albă», rachiu, must, vin…

Nu, cafea nu era.
La cîte erau de “dobîndit”, doar cafeaua mai lipsea…

O băutură de o culoare și gust aproximativ se chema „cafea cu lapte”...
Sau „lapte cu cafea”??? nu mai țin bine minte.

Primul nes solubil... revelația substitutului.
Falsul și kitchul luxos.

Tăcerea tatălui meu cînd l-am servit cu un prim espresso...
I-a plăcut? Da? Nu? Nu știu... a tăcut abătut...

Neam din neamul meu n-a știut să facă cafea...

Eu știu! Cafea din Etiopia prăjită la torréfacteur (ce cuvînt sonor!) , granulometrie specifică, apă cristalină, și, neapărat, dar neapărat pregătită la cafetiera italiană... mmmmm...

La cîtă cafea beau eu, ar ajunge pentru tot neamul din neamul meu.
Ceașcă după ceașcă expiez licoarea revanșei
Probabil se scurge cafeina toată undeva, căci somnul mă doboară negreșit

Și mă-nvăluie vise...
Despre toți acei care și-au dorit cîte-o ceașcă de cafea.
Din cînd în cînd, la sărbători...

Și eu răsucesc zi la zi cafetiera italiană.
Cafea din Etiopia prăjită pe rue du Poteau...

Ceașcă după ceașcă îmi beau și eu amarul...

Neam din neamul meu...

Doamne, aș da toată cafeaua pentru un păhar de vin făcut de tata...