în suferință lacrimile-mi sunt șerpi veninoși
din venin s-a ivit o lume nouă, nectar al mistificației
lume născută din tic-tac-ul unui ceas defect și viclean
în al cărui abecedar trăiesc regrete, regrete, regrete
numai regrete printre rânduri depășite și cuvinte nerostite
un timp lamentabil, melancolic, neștiut prețuit
cântat, recitat, strigat, plâns
o suspensie de secunde peste firea mea slabă
degajând în suspine tristețe pentru ce-am făcut
ori n-am făcut
neștiind să trăiesc
adormind într-o lume care se plimbă prin al meu sânge
arde pe a mea sălbatică retină
dar n-o simt