Mă păcălesc mereu c-o primăvară,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară
Ies năpădit de mii de premiere.

Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retrăiesc anual din nou o răstignire
Și mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.

Îmi umplu alveolele de-azur
Și parcă zbor făcându-mi fizicul un gând...
M-avânt, mă răcoresc într-un ”sperjur”
De mărturii mințite că-s iar tânăr... Un curând.

Dar totu-i scurt, căci timpul se scurtează;
Parcă de când sunt mare spațiu-i mic
Și zile-s clipe, totul mă presează
Și-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.

Se-nsămânțează lumi în brazde-n vânt
Uitând o vorbă veche din străbuni;
”Că toți suntem o apă și-un pământ”...
Și că-ngropatul nu te naște chiar de-aduni!

Ce bine-i pentru flori și rândunele
Că nu-și fac gânduri, simplu se iubesc
Fără prejudecată... și mă-ncânt, mă pierd în ele
Nebun că vine primă vară, vară... Am sânge cald!... Întineresc!?!
10.04.2011