îți dau un bănuț
când o să știi că mori din iubire
două zile din una
când vei ști să ieși din cubul tău minuscul
o zi din două
când vei trage cu un gest încetinit de capătul pădurii
până la lună și-napoi

vei primii doi bănuți
să privești umbra- dalb vrăjitor-
care te urmează tăcută
să-i dezvelești umărul
cerneala să curgă din vene
povești

dar iubite
tenebre ale muțeniei
te urmăresc în pagini albe
aștepți înfrigurat să-ți scrie altcineva- o oarecare-
poezia de dragoste înainte de a prinde rădăcini
pentru trei bănuți

o să mori de neiubire în fiecare clipă
pe luciul tăcerii

îi simt respirația
chinul încolțirii

printre ziduri
bănuții se rostogolesc
dulce- amar