În țara asta tristă cu chipuri cenușii
Și cu conștiințe terne, de mult în hibernare,
Își fac de cap hidoșii guzgani portocalii
Și e urgent nevoie de o deratizare.

Căci șobolanii ăștia n-au niciun Dumnezeu,
N-au nici bun simț, nici lege și n-au nici omenie,
Nu au nimic în suflet, în schimb au mult tupeu
Și răspândesc scabroasa ciumă portocalie.

Fac tot ce vor. Sistemul cu ei e permisiv,
Cât timp își joacă rolul de sclavi marionetă,
Coordonați pe sfoară de-un păpușar bețiv
Ce folosește țara pe post de eprubetă.

Poporul încă doarme... nu pare deranjat:
"Păi ce, dacă vin ăilalți, tu crezi c-o fi mai bine?"
Ce dacă-i sistematic lovit și abuzat?
"Noi i-am schimba pe ăștia, da' nu avem cu cine".

Ieșiți din letargie, cât nu e prea târziu,
Cât mai avem o țară și-un dram de demnitate!
Nu știu cum e cu ceilalți, un lucru însă știu:
Hoțiile și ciuma vor trebui curmate!

P.S. : Pe șobolanii ăștia, mă-ntreb, mai poți să-i crezi?
De-și schimbă ambalajul, s-au spovedit de rele?
Nu păcălesc pe nimeni, portocalii sau verzi,
Rămân mereu aceiași, tot ei...Niște lichele.