Știu frica din nevoile ancestrale
Seduse de conștiință pentru sublimare
Și acoperite, supuse, în esență bazale
Pe cât de temute, pe atât de banale.

Știu lupta, o exersez cu sârguință
Crezând că mă antrenez pentru o dorință
Dar toată goana mea în nebiruință
Nu e decât o sinucidere-n voință

Știu lumina, e asimptotică lumii
Iar Dumnezeu e un blazat cu glorii visate de unii
Cu miliarde de cadavre seduse, slăvindu-l nebunii
Stăpân peste liniștea dinaintea furtunii.

Știu atâtea lucruri, dar mai am de aflat
Ca într-o șscoală fără absolvire și fără certificat
ÃŽn care anii cei mai buni i-am ratat
Și acestea-s lucruri pentru care încă nu m-am iertat.