Nu știam ce muzică asculta Eminescu
Până am aflat că politicienii de pe Marte
Au criticat atitudinea omologilor de pe Lună
Referitoare la ozn-uri.
Atunci am trăit drama ieșirii din adolescență,
Ca un Atlas, cu cârca zdrobită de masa tăcerii,
Îndoit de capacitatea sa de a ține
În echilibru cele douăsprezece scaune,
Pe care cei doisprezece apostoli
Încă așteaptă împărtășania.

Chiar și atunci,
Când lebăda își plânge visul de-o viață – cătrănită –
Când fagul arde în prund,
Când Pola Illery își ia din cui corzile vocale,
Le face praștie, aruncând steagul alb necuvintelor;
Când fluturele, aflat în faza superioră a evoluției sale,
Renunță la aripi, acestea împiedicându-l să se târască,
Când bogatul renunță la averea sa cu dragă inimă,
Când ai carte și n-ai pământ,
Iar camila trece prin urechile acului,
Eu îmi întorc carnea pe dos
Și încep să mă macin în sălașul de jos al muntelui Măcin - (Golgota noastră) –
Cum macină o moară.
Și încep să mă dezintegrez:
Jumătate în mori de vânt – spânzurate-n vid;
Jumătate în mori de apă sfințită, cu noroc;
Și jumătate jertfă profesorului meu de matematică,
Măcinat și el , la rându-i, de afirmația
Fără de care sensul n-ar avea sens:
,,Sfera cu rază infinită nu e perfectă/ Dumnezeu mă așteaptă în geometria plană”
Cu toate că mă tot macin,
Ajuns la tribulațiile senectuții,
Lunaticii încă n-au răspuns provocărilor,
Fapt pentru care încep să-mi scriu jurnalul fericirii
În zeghe,
Cu picioarele în râuri de lacrimi reci,
Simțind - ca o pisică neagră - șobolanii albi cum jalonează gratiile... sălașului de jos
În confuzia consoanelor
Grațiile m-au părăsit.
Mă obsedează tema înstrăinării;
Și frica de pe șira spinării
Îmi provoacă foame.
Mănânc vocale.
Am descoperit un ozn
Privind din sălașul de jos
Nimic nu se compară cu o femeie care se îndepărtează.
Așa am aflat ce muzică asculta Eminescu.