agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 390 .



Cristina
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Remetean ]

2012-05-03  |     | 




Valuri înspumate șterg urme de picioare,
Pe plaja de un roșu aprins,
Noi doi mergând, desculti, spre Soare
Dorim să-l prindem, dar... s-a stins.

Privesc in urmă la șerpii din nisip
Ce undeva, sărută Luna
Și-mi vin în minte, ca-ntr-un clip,
Imagini ce tot curg întruna.

Te văd la prima noastră întâlnire,
Timidă, tremurând nervoasă,
De parcă ar fi fost... o regăsire,
A părții ce lipsea din viața noastră.

Te văd zâmbind, privirea-ți cere sărutare...
Și te întinzi, lăsându-te luată
Iar eu te iau... Te iau in brațe cu ardoare
Și te sărut pe gura de acum, uscată.

Te văd când dormi, atât de linistită...
Si mâna-mi plimb ușor prin părul tău,
O carte așteptând a fi citită,
Asta tu ești ! Iar eu sunt cititorul tău.

Te văd când taci, strângând pumnul tău mic,
Aș vrea să-mi spui ce vrei ca eu să fac,
Dar tu doar taci, nu vrei să-mi zici nimic.
Atunci eu plec. Sau poat-eram de mult plecat...

Te văd când plângi și crede-mă, mă doare 
Să știu că te-am rănit. Cum oare am putut?
N-am să repar nimic c-o floare,
Dar nici nu voi uita de răul ce-am făcut.

Te văd cântând, cântând cu voce tare,
Un cântec care ție-ți place.
E despre noi și despre mare,
E despre cum să ai în suflet pace.

Te văd râzând, fața îți este luminată,
Ochii-ți sclipesc ca două pietre rare
Și-n palma mică, transpirată,
Stă palma mea ce strânge tare.

Te văd născând, rodul iubirii noastre,
Tu țipi și plângi și țipi și râzi și-mpingi...
Și-n noaptea înnălbită de miile de astre,
Copilul nostru încet, la piept îl strângi.

Te văd gătind, curând voi fi acasă,
Copiii noștri-s mari de- acum,
Aleargă și se joacă și se ascund prin casă
Iar tu te-ntrebi de ce eu tot mai sunt pe drum.

Te văd albind, dar ești așa frumoasă.
Nu știu când timpul a trecut...
Parcă mai ieri, mă sărutai nervoasă,
Mult timp trecut-a însă de la început.

Privesc din nou, la șerpii din nisip
Pe care-ncet, îi șterge marea,
Noi doi, la cel din urmă răsărit,
Ne dăm îmbrățișați, suflarea...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!