agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-03 | | Valuri înspumate șterg urme de picioare, Pe plaja de un roșu aprins, Noi doi mergând, desculti, spre Soare Dorim să-l prindem, dar... s-a stins. Privesc in urmă la șerpii din nisip Ce undeva, sărută Luna Și-mi vin în minte, ca-ntr-un clip, Imagini ce tot curg întruna. Te văd la prima noastră întâlnire, Timidă, tremurând nervoasă, De parcă ar fi fost... o regăsire, A părții ce lipsea din viața noastră. Te văd zâmbind, privirea-ți cere sărutare... Și te întinzi, lăsându-te luată Iar eu te iau... Te iau in brațe cu ardoare Și te sărut pe gura de acum, uscată. Te văd când dormi, atât de linistită... Si mâna-mi plimb ușor prin părul tău, O carte așteptând a fi citită, Asta tu ești ! Iar eu sunt cititorul tău. Te văd când taci, strângând pumnul tău mic, Aș vrea să-mi spui ce vrei ca eu să fac, Dar tu doar taci, nu vrei să-mi zici nimic. Atunci eu plec. Sau poat-eram de mult plecat... Te văd când plângi și crede-mă, mă doare Să știu că te-am rănit. Cum oare am putut? N-am să repar nimic c-o floare, Dar nici nu voi uita de răul ce-am făcut. Te văd cântând, cântând cu voce tare, Un cântec care ție-ți place. E despre noi și despre mare, E despre cum să ai în suflet pace. Te văd râzând, fața îți este luminată, Ochii-ți sclipesc ca două pietre rare Și-n palma mică, transpirată, Stă palma mea ce strânge tare. Te văd născând, rodul iubirii noastre, Tu țipi și plângi și țipi și râzi și-mpingi... Și-n noaptea înnălbită de miile de astre, Copilul nostru încet, la piept îl strângi. Te văd gătind, curând voi fi acasă, Copiii noștri-s mari de- acum, Aleargă și se joacă și se ascund prin casă Iar tu te-ntrebi de ce eu tot mai sunt pe drum. Te văd albind, dar ești așa frumoasă. Nu știu când timpul a trecut... Parcă mai ieri, mă sărutai nervoasă, Mult timp trecut-a însă de la început. Privesc din nou, la șerpii din nisip Pe care-ncet, îi șterge marea, Noi doi, la cel din urmă răsărit, Ne dăm îmbrățișați, suflarea...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate