Stau și privesc în ploaie,
Atentă, cum picurii se-ndoaie,
Cum timpul cel grăbit se-noadă
Iar ei sunt smulși ca de tornadă.

Un suflu cald te-ademenește
Căci în cunoaștere el te plătește,
Cel rece te infricoșeajză
Căci când se scurge te linșează.

Nicicând nu ne gândim deloc,
Cum timpul e cel care ne stă pe loc.
Noi ne plimbăm și câștigăm etate,
Când consumăm câte-o eternitate.

Azi o eternitate-i scurtă,
Mâine e cea care e lungă,
Ieri nici nu cred c-afost vreodată..
E timp ca pentru toți s-ajungă.