plouă năprasnic peste inima mea cât casa
de trei zile se strâng și pișă trotuarele
și peste tot se tolănește noaptea

pe geam văd umbrele morții cu crengile
din asfaltul morbid șobolanii mușcă ca-n brânză
se zbat, aleargă din piatră în piatră
dau zvon în regie

puhoaiele curg

spre dimineață
mai țin o ploaie sub unghii
insectele zac ca o cangrenă în guri de canal.

în orașul meu cadavrele put