Mă-nghesui în sicriu purtat de evantaie
Prin lanuri de porumb , tarlale de măcin ,
Cu mâna părul îl trec printre șuvoaie
A lacrimilor tale cum din adâncuri vin.

Se leagănă văzduhul și mierla nu mai cântă,
Printre morminte satul se vede ca un nor,
Copii și părinții ce-n valuri se avântă...
Simpozioane, bâlciuri, de toate îmi e dor!

Mă las purtat de setea marmurei veșmânt,
Să mă colinde spicul , iarba dintre bolți
Și să veghem lumina, ca frații între sfinți,
Pe lungul drum uitării, cu toți vom fi pământ!





Cipru, iunie 2012