despre

iubirea noastră se zbate prin pietriș
ca o găină cu capul retezat
o bătrână aleargă cu un lighean
să strângă sângele pentru flori

*
în larg se întâmplă cele mai înfloritoare accidente

sunt amănunte din colțuri de stradă
care îmi bat în inimă
atunci moartea mea blândă ca un miel ciulește urechea rozalie
nimic altceva
iarna din blana ei rămâne neclintită

în tramvai nu se șterg lacrimile de pe geamuri
așa că eu pot auzi țipătul unui uliu ca un curent prin cablu
trecând prin ochii vatmanului spre praful de pe cer
moment în care mă depărtez în adânc
ca un copil în școală

nu mai este ea să astupe hăul cu baloane colorate

nu mai este ea să-mi tremure palmele pline de cuvinte

în timp ce cad amănuntele alea
(acuma chiar ridicole)
se ridică din mine la suprafață ca niște bule sălbatice de aer

*
moartea ne trimite vești prin iubire

citește și tu iubito ziarul de dimineață
deschide-l la ce pagină vrei să vezi cum sar eu de acolo
și te strâng în brațe cu puterea unui munte

deschide televizorul să vezi
cum jonglez cu piesele care îl țin în funcțiune
în timp ce inima mea îți face doar ție semnul alfa

întinde cearceaful pe patul de dimineață
să vezi cum sar eu ca un copil pe arcuri
și-ți trimit felicitări făcurte din hârtie colorată la grădi

sau
uită-te pe cer și ai să mă vezi
cum mă zvârcolesc în somn pe aripile avioanelor
cum norii ca niște escavatoare
mă golesc de carne lăsând să se usuce în soare
greierul din mine


*
cadavrul

cadavrul nu vrea să strige mama prin pletele care îi acoperă gura
i se aduc pahare cu apă se umple lumea de pahare cu apă poți merge pe ele
până la acest cadavru încăpățânat care refuză să strige mama

i-am pregătit și lumânări în locul ochilor
dar el preferă să se micșoreze
se retrage iar în coșciugul lui vegetal
urmând ca mai târziu să crească grotesc
cum a citit la ionescu

uite așa ne face domnule un adevărat dictator
nu s-a găsit nimeni să-i acopere buricul cu o monedă

*
te ...esc

nasturii ochilor stau închiși
de când brațele tale nu mi-au mai cuprins trupul ca un inel

mai știi
ne plimbam în interiorul unei lunete
mergeam cu genunchi afundați până la naiba în iubire
inventasem un os pe care începusem să aruncăm carne
cu un cancioc foarte folosit
ne piguleam cu ochii

dar tu ai sfâșiat caietul nostru galben pe spirală
foile lui se rotesc haotic ca într-o mașină de spălat
mă plimb prin tăcerile tale ca printr-o pădure de statui
în timp ce pe sus pe lângă lună
trec flori și pomi fructiferi

*
-----
inima a căzut din vârf de pe o frunză pe alta
până a ajuns între rădăcinile bătrâne și sofisticate

era noapte sau mă strângea cineva într-un pumn
lebedele dispăreau de pe lac într-un mod nefiresc

atacurile de panică ale elefanților nu le clinteau
penele transformate acum în aburi

în altă ordine de idei
undeva în adâncuri peștele cel mare
care ne-ar hrăni pe toți
mima în somn înghițirea momelii

gata (mi-am zis)
am revenit la făptura de singur
mi-am pus masa mi-am așezat tacâmurile
alături de ceilalți destoinici ai singurătății
le-am spus
bine v-am regăsit luați v-am adus niște dulciuri
dar tot ce am putut scoate din buzunare au fost
niște pietre pe care să merg
să-mi fac mersul franjuri fără să mai vreau altceva