în visele mele din catacombe
apar mereu cele o mie de palme ale tale
pe fiecare se află câte un alt obiect
câte un alt oraș cu oameni și întâmplări minunate

sub cerul nopții care apasă cu întuneric
palmele tale par niște prelungiri ale lunii
mă mângâie
îmi dau pagina
fac sex cu mine

dimineața găsesc orașul zgâriat și zău dacă mai înțeleg ceva
*
cu mine este mereu cineva cusut de respirație
îmi desenează toate străduțele pe care merg
toate barurile prin care stau cu o repeziciune ieșită din comun

de aia îi cer iertare că abia acum la 33 de ani
mi-am dat seama că există

câteodată face și mici greșeli din cauza vitezei
atunci se întâmplă să mai confund o portocală cu un orologiu vechi
sau un lac cu o câmpie

dar e simpatic chicotește când face gafe
uite aseară m-am trezit că îți aud vocea
dar de fapt era un meci la tv
bătea germania la scor
*
aici era cândva fundul cerului stelele erau învârtite cu cheițe
noi cântam la niște frunze mari pe post de chitări
deasupra un foc de tabără se plimba ca un avion uitat de pilot

o umbră se revărsa peste oase și pășea pe nisip
lăsând urme de dinozaur

nu ne-a zis nimeni de naufragiu doicile erau prinse în năvoade
ar fi țipat dar le intrase luna udă în gură

noi ne puneam sângele în ulcele
le îngropam și ne chirceam în corturi

apoi le dezgropam peste mii și mii de ani
când făceam dragoste cu legitimațiile de arheologi peste buzunare
*
din când în când un pumn iese din orologiu orașului
și mă lovește în piept
apoi se retrage laș ca un șobolan
în spatele unor tomberoane și stă acolo ghemotoc
ca o lună cu blana aspră
*
/vom fi primii parașutiști ce vom sări de pe lună/

ziceau ei în fața mulțimii
fericiți cu piepturile umflate de mândrie
făceau cu ochiul la iubite aveau flori în mâini sau mâinile de flori
un avion galben în spatele lor pe post de cal nărăvaș

noi copii fiind abia vedeam toate astea din spatele celor mari
urma să fim furați de joc
și toate să fie uitate

urma să ne aducem aminte de astea la o bere
să ne uităm nostalgic la lună
*
când m-ai pus să ghicesc
aveai câte o piatră în fiecare pumn așa că am câștigat

când a fost să te iubesc mă iubiseși deja în celelalte o mie de vieți
așa că nu am avut de ales

când a fost de ai plecat ai urcat din zbor pe primul glonț tras de lângă noi
și dusă ai fost
purtai tot orașul nostru ca pe o trenă
*
sfinxul a vorbit se zvonea pe la colțuri
ajunsese și la urechile celor ce făceau dragoste în iarbă

toate buletinele de știri începeau cu
sfinxul a vorbit
apoi transmisia cădea și erau doar purici

toate iubirile începeau așa chiar și în somn toți oamenii spuneau
sfinxul a vorbit
umplând pernele de salivă

și pentru că președintele pregătise în doar câteva secunde
o cuvântare scrisă pe o mie de foi
nimeni nu încerca să afle ce anume a vorbit sfinxul cu buzele lui arse de soare
*
tu împingeai limbile ceasului și ștergeai cadranul pe interior
sânii tăi făceau tic tac
între ore era curățenie
când intram simțeam că cineva aicea jos mă iubește

vorbeam și descopeream că trupurile noastre sunt niște flori viu colorate
făceam dragoste și ne transformam într-un vitraliu sub ochii fericiți ai vestalei

hainele noastre stăteau pe jos ca o peliculă în foc
*
El m-a privit în ochi
și am simțit că mă împinge cu o putere fantastică
că mă trântește prin câmpii că mă izbește de copaci
că mă aruncă în apă în prăpăstii
că dă cu mine de toți pereții camerelor în care am făcut dragoste
că mă obligă să-mi revăd viața

dar nu a fost așa
ochii i s-au umplut de ceruri și din mâinile lui aflate deasupra capului meu
a curs apa rece de care se vorbea apoi a zis
Fii binecuvântat!