De îmi găsești mirosul,
În dimineața-nmugurită,
Și în absența-mi, glasul,
Atunci ai să fii fericită...

Pentru că mă vei avea mereu,
În zborul păsărilor călătoare,
Sau în gânduri trecătoare,
În vis voi apărea, la apogeu.

Căci eu, eu am o inimă bună,
Înzestrată nu doar c-o sondă,
În a trufiei arteră nebună,
Prin care curge pudibondă.

Iubito, nu te frământa de mine,
Eu tristețea...o primesc,
Cu toată dragostea, ca și pe tine,
Eu știu să plâng și să zâmbesc.

Mai știu că amiezele verii sunt lungi
Și noaptea nesomnul surâde draconic,
Iar eu nu-l fac decât să fie mai tonic
Și doar spre zori poți să-l alungi.

Știi că nu poți, nici eu n-am putut,
A mă fixa, împrejmuit de spoturi,
Când aripile de-abia mi-au crescut,
Sunt zburătorul tău din orizonturi.