Sunt lumina fructelor uitate
Sus pe crengi subțiri și tremurate,
Unde limpezimile țin vântul
Clătinat de ploi adevărate,
Să mă simtă proaspătă cuvântul.

Port cu grijă pensula subțire
Fiindcă sunt culoare și iubire,
Pentru tine, mai ales, iubite,
Când îți vii cu totul în simțire
Și trezit vezi buzele-mi sfințite.

Mă desfac din flori privind atentă
Și te văd cum mă privești de dulce
Încât las obrazu-ți să se culce
În această lacrimă prezentă.

Nu știu clipa, nu-i găsesc greșeală
Când la sân te-așez, fără-ndoială,
Cu emoții și cu dor de semne
Date mie, fără de sfială
C-ar putea la vis să te îndemne.

Mă găsește farmecul în tine,
Într-un roi de flori și de albine,
Plină de nectar și de dulceață
Ca și cum, din candele divine,
Numai noi ieșim la suprafață.

Florina Ladislau