Cortina


Și iar să fie patimi și rele și coșmaruri
Iar, prin puterea noastră s-a născut și lumina.
Razele albastre ce-au străbătut privirea,
S-au risipit în zare și-au ridicat cortina.

Dar tu, umbră rece, nu te întorci la mine
Ci-n ale tale gânduri cu totul te-ai uitat.
Privirea ți-ai întors cu totul de la viață,
Printre literele moarte nu vii și m-ai lăsat.
Mi-a lipsit puterea să te caut
Și tu de mine uiți mereu, privire rece... fără suflet,
Nu am uitat de vrajba dintre noi, dușman al meu... iubirea e a mea.