doamna în negru a speriat toate păsările
iubiții îi fugiseră încă din prima noapte
se dezbrăca prea des pe bancheta din spate
de hainele strâmte, și-o inimă ce trecea printre degetele oricui
călătorea des cu trenul și nu puteai spune că era banală
jefuia moartea de iubirile abandonate sub șine
și doar eva înțelegea plânsul șerpilor
când noaptea venea prea repede și toată lumea pleca
la adăpostul mâinilor întinse doamna în negru
își pieptăna părul în mare sorbea ceaiul
vorbea cu dumnezeu vrute și nevrute
și inima îi bătea mai repede de câte ori se apropiau
păsările vântul îndrăgostiții
zgomotul de tocuri pe apă cuiele smulse din carne
și-un bilet către ultima viață cu efecte speciale.