În tăcerea ta glasul mi se stinge.
Mă privești cu ochi reci,
Pe care căldura sărutarii mele
Nu îi mai poate atinge.
Și ce sfâșietoare tăcere...
În care trăiește a mea durere,
Cerând iertare.
Durere ce va striga la nesfârșit
"Iartă-mă!",fără încetare.
În haosul greșelii
Nu mai pot sa îți vorbesc...
Tu plângi,
Iar eu de sfârșitul anunțat de lacrimile tale
Inevitabil mă lovesc.
Plec,pentru totdeauna,Căci nu vreau să te mai rănesc.
Plec,lăsând în urmă
Ecoul stins al unui
Dulce,dureros "te iubesc!".