de la geam văd umbra orașului
clopotele năvălesc pe străzile pustii

aș plânge dar mi-am uitat lacrimile
în ziarul de dimineață
o fetiță s-a sinucis aruncându-se pe fereastră
ținea strâns în brațe păpușa
ca s-o ferească de impact

își lăsa în urmă visele
așa cum un șarpe își lasă pielea
nu-i putea îmbătrâni umbra
pleca simplu dincolo de orizont
cum pleacă soarele seara
pe neașteptate

miroase a tămâie
lopata sapă conștincios în jurul meu