Către iubire păru-mi se desface,
Șuvițe limpezi de miresme dulci,
Și râde-n mine somnul, când te culci
În ramuri verzi și-un milion de ace.

Căci te înțeapă pulsul să rămâi,
Eu să te mângâi cu adânc în sânge,
Să te uimească liniștea ce plânge,
Ca pe Ahile, sulița-n călcâi.

Dar te alint, mă cuibăresc frumoasă
La pieptul tău și te măsor discret,
Să văd dacă te arde vreun secret
În aripa-ți atât de mătăsoasă.

Visează, dragul meu neiertător,
Grădini imense, pline de culoare –
Voi fi alături, pură ca o floare,
Sete voi fi și liniște și dor.

Florina Ladislau