femeie
lasă-mă să lunec lin, prelins
pe linia vieții în palma ta
curbele sunt așa de moi
mă voi opri cu buzele ca o barcă la țărm
la încheietura mâinii tale
femeie presimt că există probabilitatea
cumva să mă înec
în adâncul palmei tale uite linia inimii
este învolburată – nu aduna degetele
mătasea lor este insuportabil de fină
ca o magie…

femeie
pliurile imperceptibile
când strângi degetele căuș
suficient cât să mă absoarbă irevocabil
face să-mi simt eul
o lacrimă
aici am murit sau
începe noua mea viață? - că-mi pare orice altă
amintire despre mine anulată
iar mâine este misterul
cumva virgin -
ori noi asemenea…
mi-e și teamă să-ți sărut acest pod al palmei
totdeauna m-au înspăimântat podurile
să nu mă spui la careva, presupuneam ape dedesubt
inaccesibile
unui cel mai puțin temerar ce-am fost mai mereu…
femeie
dacă aceasta-i iubire? – șiiit… nu-mi spune că… da
nici măcar să nu surâzi aș putea crede astfel
un răspuns
și să-mi pară c-am iubit până azi doar…
statuile intacte ale femeilor
iar tu ești prima cea mai vie…
să nu mă lepezi cu un gest cu mâna
(cu mâna în al cărui căuș mi-am găsit placenta)
ar fi ca și cum tu m-ai ucide taman acum când iată
iubirea și așa
cu frecvențe uluitoare… mă naște-mă moare…
femeie mi-e teamă c-am găsit
de ce Moartea și Iubirea sunt de genul feminin…
cât de neutru este Cerul
și cât de masculin Creatorul –
tot scriind aici,
în palma ta cu buzele mele cu trupul meu de lacrimă
părând că fac filozofie
mâna ți-ai azvârlit-o să prindă un fluture (alt bărbat
sau… tot eu?)
ori am devenit gelos pe mine însumi?
așa zicând străbătând linia minții tale mi-am amintit
că nu-ți aflasem linia norocului
și-aș vrea să o sap eu acum cu buzele cu ochiul…
femeie ah m-a strivit mâna ta ca o frunză
mângâind depărtările…
tocmai ai apucat paharul străin
și m-ai lăsat ca o pată
acolo
ca o amprentă
măcar să-ți fi dat seama că paharul era gol
nu se copseseră încă viile…
și așteptarea aceasta nouă
m-a trezit de-adevăratelea
femeie o posibilă dată viitoare de va fi
tot n-o voi alege pe Venus ea nu are mâini
și știu că te vei întoarce să umpli paharul acela străin
care nu mai este deloc străin
nu-i așa?… – căușul palmei tale mă va adăposti
iarăși
femeie dacă aceasta-i iubire?... să taci
nu surâde șiiiit… închide adună-ți degetele
să uit tot ce-am zis acum aici…
vine
vine vremea culesului…
ciorchinii au dat în pârg…