într-o toamnă cu inima cât o sală de curs,
cu ferestre prin care respira primăvara,
cu ocheade rostogolite spre pieptul
de iepure tânăr,
pe culoare încărcate de ceara terfelită a pașilor
grăbiți să afle sărutul
din geana copacilor
cu clanța unsă de mâini întârziate
și castane ascunse sub catedră
lângă tabla vopsită cu tăciune de brad
printre bănci tocite pe care creștea lumina
într-o toamnă ca aceasta inima mea a fost prinsă
la copiat de stele pe coperți de caiet