Dorință


Cât de blocați suntem
De ceea ce suntem,
Cât de liberi am fi
De nu am mai fi.

Exiști tu și tot ce există
În jurul tău, bunăoară,
Aș vrea să le strâng pe toate,
Să le pun în palma mea, de odinioară.

Când le-aș închide, așa,
Pe toate în mine,
Nu aș avea ce să mai îmi doresc,
Te-aș avea în sine.

Astfel, reîntors în piatra ta,
Voi înțelege ce nu a înțeles nimenea,
Că a fi este o părere,
A nu fi este tot ce nu piere.

Și cum nu pot să ajung atâta ca să cresc,
Le voi înlocui pe toate cu cuvântul: iubesc!