tu nu mă iubești, spune copilul în pântece
tatălui ce privește femeia
ca pe un incubator industrial, nemaiținând-o de mână

tu nu mă iubești, spune cercul triunghiului ascuțit țâșnind
ca un lăstar libertății niciodată-înțelese de oameni

tu nu mă iubești, spune ochiul stâng celui drept
deși suntem înhămați la aceleași dure priveliști
drumul de piatră rea
- fiecare vedem doar propriile năluci

tu nu mă iubești, spune bobul de nisip unui val
care-i întoarce spatele și pleacă, părându-i pentru totdeauna

tu nu mă iubești, spune nepoțelul de patru ani
bunicului care se lasă prea cu ușurință înmormântat astăzi
- tu ai cerut să pleci și copilăria mea
rămâne văduvă

tu nu mă iubești, spune ultima bancnotă
celei de deasupra marelui teanc
- ești fluturatică, mergi bisexuată din mână-n mână

tu nu mă iubești, spune umărul stâng celui drept
iei cu egoism totul asupra ta și te îndepărtezi de șira din ce în ce
mai curbată
- să caut acestor vremuri și un al treilea umăr, fie și numai de încurajare

tu nu mă iubești, spune omului prins în chestiuni materiale
iubirea rămasă
tangentă pe rotundul firii mereu nemulțumită
sau văzută cu sacii în car - pe mine ar trebui
să nu mă lipsești de hrană și nu știi nici acum că eu
nu mănânc decât cu gura flămânzilor
hrăniți de tine

tu nu mă iubești, spune poetul hârtiei
- vei scrie de astăzi doar pe coala cerului
cititorul va da norii cu mâna cum dai pagina, întineri-vor pădurile
.........................
tu nu mă iubești
îmi spune iubita în vreme ce
scriu acestea